"Nu mai stiu ce sa cred.

Nu mai sunt eu de la un timp.Am in minte lucruri pe care nu credeam ca o sa le am vreodata.Am anumite stari in care nici eu nu mai  stiu ce simt sau ...cum ma simt.Ma supar repede si imi schimb repede starea de spirit.Acum sunt linistit ,dar in urmatoarea secunda mintea mi se umple de ganduri grele.

Vreau sa fac unele lucruri,dar apoi ma lipsesc,totul trece precum o furtuna.Eu sunt precum o furtuna,schimbator ca vremea.

Am un caracter rautacios de la un timp.Ma comport dur cu cei ce nu vor sa ma inteleaga.Ca mine nu sunt multi,sau poate ca sunt?!

Ma simt ciudat de rau cand ceilalti trec pe langa mine si-mi arunca priviri naucitoare.

Ma considera nebun,ma fac nebun,dar eu stiu ca nu este asa.Nu sunt nebun,sigur nu sunt nebun,as fi stiut asta cu siguranta.

Negativitatea lor ma inspaimanta si in acelasi timp ma pune pe ganduri: Oare chiar sunt nebun!?

Sa fiu nebun si sa nu stiu acest lucru?! 

Nu mai vreau sa stiu nimic,numai gandul ca as putea fi nebun ma duce la extenuare.

Nu mai stiu ce sa cred..."

ATENTIE!Aceasta este doar o fictiune,povestirea este fictiva!

Legenda papadiei

La început Dumnezeu a trimis un înger la toate plantele pentru a-i spune cum vor să arate. Numai păpădia nu știa cum dorea să arate și îngerul îi mai lăsă o zi să se gândească.

În ziua aia păpădia rugându-se a dat cu ochii de soare și s-a hotărât să arate ca el și să-i zică îngerului cum vrea să arate, că vrea să fie galbenă și frumoasă precum soarele.

Apoi văzu luna și se răzgândi. Vroia să arate ca ea. Să fie albă, rotundă și frumoasă.

Apoi văzu și stelele și-i plăcură și acelea. Când veni îngerul nu știa ce să-i spună. Vroia să fie ca soarele, ca luna, ca stelele. Nu era hotărâtă.

Așa că Dumnezeu i-a îndeplinit toate dorințele. De aceea păpădia este la început galbenă ca soarele, apoi albă ca luna și dacă sufli peste ea se împrăștie precum stelele.

Sursa: http://pedagogul.com/povestea-papadiei/

Destin înaripat...

      Pe meleaguri indepartate a existat acum ceva timp o fata.Era frumoasa,poate cea mai frumoasa fiinta,dar pe cat era de frumoasa si buna la suflet pe atat era de saraca.De mic copil era singura si nu avusese pe nimeni.Uneori era ajutata de oamenii cu suflet,alteori gonita si judecata de niste pramatii.
Dar cu toate acestea niciodata nu a renuntat la gandul ca intr-o buna zi totul se va schimba.Niciodata nu se plangea de soarta pe care o avea,se multumea ca primise aceasta viata in dar.
    Anii treceau dar starea ei nu se schimba in bine...Era din ce in ce mai obosita si se cunostea ca era bolnava.Dar ce sa faca? Nu avea nimic de valoare,nu putea sa faca nimic intr-o lume atat de cruda.Timpul trecea si starea ei se agrava.Nici ajutorul primit de la batranii satului nu ii mai era de folos.
    Acesta a plecat.Nu a vrut ca lumea sa o vada in acest fel,nu mai vroia sa fie judecata si in ultima clipa a vietii sale.Acum era mai singura ca niciodata.Singura intr-o lume mare si cruda.Chiar si cel mai de pret dar ii fusese luat.Viata nu ii mai curgea prin vene,se oprise.Dar asta a fost soarta...
    Sufletul fetei s-a transformat in mii de fluturi albastri si stralucitori,care timp de zeci de ani au roit de-a lungul si latul meleagurilor.Fata saraca a devenit cel mai de pret dar al intregului imperiu.Era primita cu bucurie de toti oamenii,cinstita si servita.Fata saraca devenise acum cea mai bogata.

        Sfarsit! 

     

ATENTIE!Aceasta poveste este o fictiune,intamplarea este fictiva! 

 Deasupra norilor...

În regatul dintre nori unde îngerii sunt stapani. 

Reginele gheţii

   Se spune ca în urma cu zeci de secole îndelungate  au existat intr-un regat îngheţat doua gemene.Acestea erau micile prinţese ale regelui, ochii din cap ai acestuia si doua raze de soare ale regatului.

După spusele oamenilor,se pare ca acestea au sfarsit în Lacul Negru al Morţii ,un lac în care si pietrele îngheţau dacă erau aruncate înauntru.

  Au trecut anii,atat de multi incat abia cateva persoane isi mai aminteau ce s-a intamplat cu cele doua raze de soare.  Dar soarta nu a fost atat de nedreapta cu cele doua fetite...

   In interiorul lacului s-a intamplat ceva.De-a lungul timpului gemenele sau preschimbat.De jur in prejur erau slavite de flori de gheata,atat de multe erau incat au format un nou tesut in jurul lor.

Acum nu mai aveau maine,ele fusese transformate in aripi.Pielea lor catifelata a fost inlocuita cu pene albe si pretioase.Piciorusele lor fu si ele inlocuite,acum erau diferite invaluite intr-un negru care stralucea.

   Dar cu toate astea ele erau doar niste fiinte straine  intr-un lac adanc si uitat de timp.Cu ce folos sa prezinti o asemenea frumusete ,daca nimeni nu o poate admira.Pana cand intr-o zi din inaltul cerului s-a aratat o raza de soare. Era stralucitoare si foarte frumoasa.Era mirific ca dupa zeci de ani sa se arate asa ceva. Aceasta raza a mers pana in adancul lacului . Atat de puternica era incat a ajuns pana la cele doua fete.Le-a cuprins cu lumina si caldura,s-a abatut asupra sufletelor lor si le-a trezit la viata.

  

 Fetele au fost preschimbate in lebede. 

Se mai spune ca de-a lungul timpului ele au fost zarite pe lacul inghetat.Erau singure,dar totusi se aveau una pe alta.Erau frumoase si misterioase,fugeau cand cineva dorea sa le vada mai bine. 

   Unii au mai spus ca le-au auzit cantad ,altii ca le-au vazut pe cele doua gemene apuse cu mult timp in urma.

Defapt,doar o singura data pe an ele se prefac inapoi in oameni.Canta si danseaza pe lacul inghetat,se bucura de o zi care ar putea fi normala.Ele nu parasesc niciodata lacul pentru ca aceasta le-a devenit casa.

 De atunci,cele doua printese au devenit regine,Reginele ghetii. 

Like,comment&subscribe,ma ajuta foarte mult.Multumesc! 

ATENTIE! Aceasta este doar o fictiune,intamplarea este fictiva.