To the moon and back 

-Yoona,este deja tarziu! Daca nu te grabesti o sa pierdem avionul

-Mika,ma grabesc cat de tare pot.Stai linistita nu pierdem nimic,spuse Yoona cu o voce joasa

-Poate pana maine termini si tu,zise ea ironizand-o

-Ce ai spus?...Nu mai conteaza am terminat,sa mergem! 

-Sa mergem! aproba Mika

Dupa cateva minute de mers cu taxiul,o eternitate pentru fete,iata-le ajunse in fata aeroportului:

-Nu-mi vine sa cred,cat de incetu' poate sa mearga? Ahhh? intreba Mika nervoasa

-Stai calma am ajuns.Asta conteaza nu-i asa?

-Da,dar daca noi pierdeam avionul spre Japonia? Ce ne faceam?

-Nu l-am pierdut.Uite am ajuns,spuse Yoona aratand spre intrare

Check-inul bagajelor si al pasaportelor erau gata,controlul de securitate era si el gata,tot ce mai trebuiau sa faca erau sa se duca la poarta avionului,apoi sa se imbarcheze.

-Mika...mai incet,mergi prea repede.Nu decoleaza avionul,asteapta-ma si pe mine ,spunse Yoona obosita

-Bine mai fata!

De la atata graba,fara sa vrea are loc o ciocnire:

-Imi pare rau! Nu am vrut,este doar vina mea,spuse Yoona cu capul in jos rusinata de ceea ce facuse

-Yoona?!

In acel moment timpul parca se oprise.Ochii fetei nu erau doar mari, erau si incremeniti. Bataile inimii  erau  rare si se simteau din ce in ce mai puternic.Fata ridica incet capul.Timp de cateva secunde incerca sa mascheze nesiguranta de pe chipul ei,dar nu reusea.Ultimul lucru  pe care vroia sa-l faca era sa se uite in ochii lui."De ce s-a intamplat asta chiar azi?" erau singurele cuvinte care ii veneau in minte.Nimic nu mai misca,nimic nu se mai intampla,era doar linistea si sute de cuvinte nespuse.

-Yoona,haide!striga Mika

-Vin acum!

Acesta a fost cuvantul care a salvat-o din socul produs" Haide!" Intr-o clipita a ajus la Mika si fara se se mai uite in spate au pornit spre locul de imbarcare.

-Ce s-a intamplat? Ai vazut cumva o fantoma de esti asa alba la fata,intreba Mika razand

-Poate,poate am vazut fantoma trecutului meu.