Destin înaripat...

      Pe meleaguri indepartate a existat acum ceva timp o fata.Era frumoasa,poate cea mai frumoasa fiinta,dar pe cat era de frumoasa si buna la suflet pe atat era de saraca.De mic copil era singura si nu avusese pe nimeni.Uneori era ajutata de oamenii cu suflet,alteori gonita si judecata de niste pramatii.
Dar cu toate acestea niciodata nu a renuntat la gandul ca intr-o buna zi totul se va schimba.Niciodata nu se plangea de soarta pe care o avea,se multumea ca primise aceasta viata in dar.
    Anii treceau dar starea ei nu se schimba in bine...Era din ce in ce mai obosita si se cunostea ca era bolnava.Dar ce sa faca? Nu avea nimic de valoare,nu putea sa faca nimic intr-o lume atat de cruda.Timpul trecea si starea ei se agrava.Nici ajutorul primit de la batranii satului nu ii mai era de folos.
    Acesta a plecat.Nu a vrut ca lumea sa o vada in acest fel,nu mai vroia sa fie judecata si in ultima clipa a vietii sale.Acum era mai singura ca niciodata.Singura intr-o lume mare si cruda.Chiar si cel mai de pret dar ii fusese luat.Viata nu ii mai curgea prin vene,se oprise.Dar asta a fost soarta...
    Sufletul fetei s-a transformat in mii de fluturi albastri si stralucitori,care timp de zeci de ani au roit de-a lungul si latul meleagurilor.Fata saraca a devenit cel mai de pret dar al intregului imperiu.Era primita cu bucurie de toti oamenii,cinstita si servita.Fata saraca devenise acum cea mai bogata.

        Sfarsit! 

     

ATENTIE!Aceasta poveste este o fictiune,intamplarea este fictiva!